Blog

Concedierea, conform Art. 58, alin. 1 si 2 din Lg. 53 / 2003 (Codul Muncii), reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului si poate fi dispusa pentru motive ce tin de persoana salariatului sau pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Angajatorul nu poate dispune concedierea salariatilor pentru anumite situatii cum ar fi: salariatul este in concediu medical, in cazul instituirii carantinei, salariata este gravida si a adus la cunostinta acest lucru angajatorului, pe durata concediului de maternitate, pe durata concediului de crestere a copilului, pe durata in care salariata se afla in plata stimulentului de insertie, in situatia exercitarii unei functii eligibile, pe durata concediului de odihna.

Angajatorul poate dispune concedierea pentru: abateri grave sau abaterii repetate, in cazul arestarii salariatului mai mult de 30 de zile, constatarea inaptitudinii fizice sau psihice a salariatului si pentru necorespunderea profesionala a salariatului.

Concedierea pentru motive ce tin de persoana salariatului, poate fi facuta numai dupa o cercetare disciplinara prealabila, sau dupa caz, dupa o evaluarea prealabila, cu respectarea termenelor prevazute in Lg. 53 / 2003 (Codul Muncii).

Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.

Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva.

Procedura de concediere colectiva este detaliata in Codul Muncii de la Art. 68 pana la Art. 74 inclusiv.

Pentru incetarea contractului individual de munca prin concediere, indiferent de motiv, este indicat ca documentele sa fie avizate de un jurist sau un avocat.